Astazi am citit 2 articole foarte faine, unul “explica” de ce oamenii inteligenti “nu reusesc”, altul vorbeste despre oamenii care se sacrifica pentru job ca sa duca un proiect la capat si nu sunt apreciati. Ceea ce as avea de adaugat (ca sa spun asa) este ceea ce repet tot timpul: munca nu este carciuma, sa stai in ea toata ziua! E spus mai haios, ca sa fie pe intelesul tuturor. Faptul ca la noi in tara stai peste program inseamna ca de fapt stai pentru ca tu vrei si pentru ca iti pasa prea mult sa impresionezi niste oameni care, oricum, intr-un final nu dau doi bani pe tine. Pentru ca, vorba lui Andrei, sunt altii care bat la usa. Tu, in schimb, vrei sa-ti demonstrezi capacitatile si abilitatile tale intr-un proiect, dar pana la urma succesul si-l va atribui firma/agentia/corporatia pentru care lucrezi.

Seful meu mi-a spus: daca nu esti in stare sa-ti termini munca in 8 ore, nu esti un manager bun! Eu spun ca are dreptate, chiar daca luni ma duc la munca de placere si raman peste program tot din acelasi motiv. Am un job pe care il fac cu o mare satisfactie si momentan nu l-as schimba pentru nimic in lume, desi incerc sa-mi impart ziua in 8 ore de munca, 8 ore de distractie si 8 ore de somn (cuvintele sunt dintr-o melodie ungureasca), raman peste program pentru ca imi place si imi este indiferent daca sunt sau nu sunt platit pentru orele suplimentare. Eu stau pentru mine, nu pentru seful meu. E o diferenta.

Inapoi la primul articol, am de adaugat sau confirmat un singur exemplu – intr-un job din trecut am invatat un lucru de la seful meu de pe atunci pe care il urasc intr-un oarecare fel si astazi. El mi-a spus: Iti e frica sa vorbesti cu un director de banca, sau general de armata sau cel mai bogat om din lume ? Inchipuie-ti ca atunci cand sta pe buda, arata exact ca tine. Nu as vrea sa va creez ganduri “erotice” acuma, desi inevitabil am facut-o, ceea ce vreau sa spun este ca tot om este, indiferent de titulatura sa, omul avea mare dreptate cu aceasta afirmatie.

Sunt de acord cu faptul ca oportunitatile pot sa treaca pe  langa tine fie pentru ca iti este frica sa incerci fie pentru ca nu ai capital ca sa incerci acel ceva (problema mea de exemplu) Si poate, intr-un final cand cineva va materializa ideea ta… Il vei admira cu nostalgie, invidie si ura in acelasi timp.

Exemplul unde tupeul si “nesimtirea” mea a facut conversie:

Am intrat intr-un birou de societate comerciala mare si de succes din Slovacia si de cum am intrat ii spun CEO-ului de acolo: – Sincer, aveti cel mai fain birou in care am intrat vreodata si daca nu ma credeti, va duc personal in toate birourile in care am fost pana acuma. (nici macar nu il minteam)

Aproximativ, asa arata biroul respectiv – dar era minim de 3 ori mai mare – Sursa: minimalistinteriordesign.org

A urmat prezentarea produsului pe care il vindeam, negociere, preturi, dicutii faine despre motociclete, istorie etc ca intr-un final sa-mi spuna:  Va multumesc, dar nu-mi doresc achizitionarea a nici macar unuia dintre produse. (O varianta print a cupoanelor de la grupon de exemplu – asta ii vindeam omului) In “furia” care m-a cuprins, m-am ridicat din fata biroului lui si m-am dus spre geam. Dupa o scurta analiza a masinilor parcate in fata firmei ii spun:  Brabusul de jos este al dumneavoastra ?  Da, raspunde el. Nu m-am putut abtine si i-am replicat: – Deci dvs doriti sa-mi spuneti ca aveti bani ca sa cumparati un Brabus dar nu aveti 10 euro (pretul cuponului) ca sa-mi cumparati acest produs ?!

Omul s-a uitat la mine, si-a schimbat privirea si mimica fetei (logic) si imi spune: Cartea aceasta ati jucat-o extrem de riscant, dar pentru tupeul dvs am sa cumpar toate cupoanele pe care le aveti acuma aici si am sa le fac cadou angajatilor… Am riscat, am fost un pic nesimtit sau mai mult judeca-ma daca vrei, eu mi-am obtinut scopul. Dupa finalizarea “tranzactiei” am mai schimbat cateva glume, am baut o cafea si am schimbat cartile de vizita cu mentiunea lui: imi doresc sa am un asa om de vanzari, atentie ! Nu vanzator ! om de vanzari !

Morala: cred ca te-ai prins de ceea ce vroiam sa spun ;) Cheers !


Comments

  • Bogdan Bosoi

    Auzi Ivo, cum e vorba aia veche….”Pana la Dumnezeu te mananca Sfintii….”
    Pana ajungi sa dai de pamant inteligent cu nenea de conduce compania, tre sa treci de “sfintii” lui….Si ai dracu sunt tare greu de evitat/eschivat!

  • Ivo, asta cu stau la munca pentru mine si nu pentru seful meu o zic si cei care stau peste program si nu au nicio satisfactie dupa ce au facut asta.
    Ai zis-o si tu, multi oameni stau peste program pentru ca sunt profesionisti si nu vor sa isi lase proiectul neterminat. O fac pentru ei, pentru sufletul lor, nu pentru seful care le pune in spate mai multa munca decat pot ei duce.
    Da, la un momentdat ar trebui sa pune piciorul in prag si sa ii zica omului ca se abuzeaza de bunatatea lor, dar aici e alta discutie.

  • Sunt total de acord cu ce a comentat Bogdan. Ma aflu exact in situatia respectiva.

Leave a Comment

© Copyright Ivo Bobal. All Rights Reserved.