Sa va zic una patita despre oameni culti, cultura, opera, teatru si lucruri din astea de cunostinte “din generala”. In urma cu aprox. 6-7 ani m-am dus pentru prima data la TNBO (Teatrul National Bucuresti de Opereta) la un spectacol de opereta… Daca va intrebati cum am ajuns eu la opereta, varianta scurta este asa: m-am intalnit cu actorii in avionul din Viena spre Bucuresti. Am socializat, am mancat impreuna in avion, am baut o bere, le-am povestit ce taxi-uri sa foloseasca in Bucuresti, s-au spus bancuri si alte vorbe care intretineau voia buna.  La despartire m-au invitat sa vin a doua seara la TNB, sa platesc 40-50 de lei si, sa-i privesc. Am mers!

Mi-am dat seama ce “gafa” am facut abia cand a fost pauza… (Am ajuns la cateva minute dupa inceperea spectacolului si am mers direct in sala) Deci vine pauza, ies din sala si constat ca toata lumea din câmpul meu vizual se uita ca prin luneta pustii la mine… Cu totii erau imbracati frumos, decent, unii la 4 ace, altii mai smart-casual. Eu… Bocanci de motor, blugi rupti, tricou cu KoRn si, evident, o jeaca de piele. Pe vremea aia mai aveam si par in cap, deci aveam si creastă… Nu trebuie sa va arat o poza, va puteti imagina. Totusi, un rocker sub acoperire a venit pana la mine sa-mi ceara o bricheta, restul m-au cam ocolit…  Cert este faptul ca am invatat cum nu te imbraci atunci cand mergi la opereta! Iar treaba asta cu invatatul a tot continuat, mai ales dupa ce am vazut si cateva piese de teatru. Expunerea “la cultura” te modeleaza :) Cand am fost la Fantoma de la Opera (adica la 3-4 ani distanta de la opereta) am mers aproape la 4 ace.

Totusi, sa nu credeti ca oamenii influenti ai culturii sau oameni care inventeaza, creeaza si intretin orice fel de cultura se gasesc doar in salile culturale ale primariilor. Pe unii ii poti vedea chiar si pe moticiclete :) Am admirat un lucru in mod special la cultura motociclistilor, si anume ca nu conteaza ce esti in viata profesionala – daca in viata personala esti motociclist, in arealul unde se intampla intalnirea toti sunt egali si toti se respecta! Culturile evidentiate difera, evident, dar pana la urma scopul comun este acelasi: de a pastra si a impartasi cunostintele si celor mai tineri, sau neinitiati.

In cultura fotografilor, sau in arta fotografiei, constat ca este ceva asemanator cu cea a motociclistilor, lumea iti spune ce sa faci, iar dupa aia te lasa sa experimentezi. Asa ca… Mi-am luat aparatul foto si am iesit din casa intr-o seara oarecare, in ideea ca poate reusesc sa fac o poza buna. Nu m-am gandit ca dupa 9 seara nu va fi mai “nimeni” pe strada. Drept urmare, viziunea mea asupra unei anumite poze… Mai sta in fotoliu…

Dupa cum spuneam, nefiind “nimeni” pe strada, mi-am zis sa merg in parcul ala prin care trece raul Bega. Mi se parea ca am vazut un pod luminat pe acolo…  Nu stiu de ce am ales asa, eu nefiind o persoana care sa vrea plimbari in parc. Nu-i stilul meu, no, ce sa-i faci? Daaar… Am ajuns intr-un parc pe care l-am si inconjurat in timpul plimbarii mele. Mare lucru si asta.

In drumul meu am ajuns la o casa ai carei pereti erau acoperiti de iedera. Tot timpul m-au fascinat casele astea si tot timpul ma minunam la faptul ca o planta poate sa creasca pe un perete din beton, caramida etc. Am inconjurat casa respectiva de doua ori. Nu pentru ca as fi superstitios sau ca as avea un alt motiv decat stricta curiozitate, dar cautam cea mai buna lumina ca sa o pot poza :) Pana la urma, tot la trotuarul de langa bulevard am ajuns sa-mi pun aparatul. Intamplarea face ca atat cat am zabovit eu acolo, pe langa casa, s-au oprit diversi oameni ca sa ma intrebe daca sunt ok. Eram in genunchi, cu fata la pamant si ma uitam prin vizorul aparatului… No, ce sa mai zic? Intrebarile lor le-am gasit logice :))

Cel mai important lucru insa era faptul ca am gasit casa respectiva! Stiam inca din timpul verii ca exista un spatiu Lay’s in Timisoara, amenajat, al carui scop este sa vina in sprijinul culturii, creatiei s.a.md – #CulturaZambeste sunt Spatii urbane in care cei care sunt creativi sau admiratori de gusturi bune se pot intalni si pot imparti idei. (Nota separata: Pana sa nu merg in Bosnia la un festival de film, nu mi-am dat seama cat de util este sa-i grupezi pe acesti artisti diversi intr-o incapere) In spatiile Lays mergi sa te intalnesti cu oamenii care incearca sa faca o diferenta intr-un domeniu, fie el de arta, actorie, fotografie, dans etc. Tind sa cred ca poti organiza chiar tu un eveniment acolo, presupun insa ca va trebui sa scrii un mesaj pe fb celor de la Lays sau celor ce se ocupa de spatiul care te intereseaza. Pagina Lay’s este aici, iar pentru Timisoara este aici, pentru Bucuresti, Cluj si Iasi, click aici.

Pe drumul de intoarcere am mai oprit in zona Unirii, inevitabil, pentru ca nu puteam sa-mi inchei seara fara o poza “panoramica” in cea mai faimoasa zona a orasului :)

Daca ar fi dupa mine, as continua acest proiect #CulturaZambeste inca 10 ani, minim. De ce as face asta? Momentan nu vad o miscare in zona aceasta din partea statului, iar atunci cand nu ai, incepi sa creezi, sa inventezi. Din acest motiv consider ca este esential ca mediul privat sa intre in zona aceasta de sprijin si incurajare a celor tineri si creativi. Rock on!


Comments

No one has said anything yet.

Leave a Comment

© Copyright Ivo Bobal. All Rights Reserved.